Incontinenta urinala

In urma cu cateva luni am fost chemati la domiciliu de o doamna in varsta de 79 de ani, fost artist plastic, care de cateva saptamani, pierdea urina. Suferea de incontinenta urinara. Disconfortul, senzatia permanenta de ud devenisera de nesuportat. Chiar daca nu am putut rezolva in totalitate problema, totusi am reusit sa amelioram starea de sanatate a acestei femei. Pornind de la acest fapt am sintetizat cateva aspecte legate de incontinenta urinara.

Incontinenta urinara reprezinta pierderea involuntara de urina temporara sau permanenta. Conform statisticilor, peste 15% dintre vârstnici au aceasta problema. Incontinenta urinara poate fi tranzitorie si cronica. Cea tranzitorie este determinata de cauze reversibile: infectii urinare, vaginite si uretrite atrofice, unele medicamente (diuretice, antihipertensive, antihistaminice, sedative, decongestionante nazale cu efedrina) alcoolul, unele boli (insuficienta cardiaca, insuficienta venoasa), constipatia.
Cauze si efecte ale bolii
Dintre cauzele incontinentei urinare cronice, cea mai frecventa la vârstnici este tulburarea de contractie a muschiului vezicii urinare, secundara unor afectiuni neurologice (accidente vasculare cerebrale, boala Parkinson, boala Alzheimer), sau altele (cistite, cancere vezicale, obstructie uretrala). Incontinenta urinara de stress este a doua cauza de incontinenta la femeile vârstnice si consta in pierderea de urina prin manevre ce cresc presiunea intraabdominala (tuse stranut, ridicat) fiind o consecinta a slabirii planseului pelvin prin imbatrâniri si nasteri multiple. La barbati principala cauza a pierderii de urina o constituie afectiunile prostatei (adenomul sau cancerul de prostata). In 5% dintre cazuri incontinenta urinara este secundara neuropatiei diabetice, deficitul de vitamina B12 sau este idiopatica.

La toate aceste cauze se adauga modificarile fiziologice de vârsta (scaderea capacitatii vezicii urinare, cresterea eliminarii lichidelor consumate ziua in timpul noptii). Mobilitatea redusa a vârstnicului, tulburarile de mers, pierderea echilibrului contribuie la aparitia incontinentei urinare. Consecinte ale acestei afectiuni sunt: medicale (leziuni locale, ulceratii, micoze, infectii urinare), psihosociale (jena, izolare sociala, depresie), economice (deseori se ajunge la spitalizarea batrânilor cu costuri foarte mari).
Ce trebuie sa faca vârstnicul cu incontenenta urinara?
Sa se prezinte la aparitia primelor simptome la medic. Identificarea cauzei determina o anumita conduita terapeutica. Tratarea infectiunilor urinare prin antibiotice, atrofiei vaginale prin terapie hormonala, eliminarea unor medicamente, tratamentul constipatiei pot rezolva aceasta problema.

In incontinenta urinara de stress alaturi de modificarea stilului de viata (scaderea greutatii corporale la obezi, oprirea fumatului, exercitii de intarire a planseului pelvian), tratamentul factorilor precipitanti (tuse, vaginite), un rol important il au tratamentele farmacologice si chirurgicale.

Pentru incontinentele urinare care nu au raspuns la aceste masuri un rol major il are educarea pacientului. Golirea vezicii urinare la anumite intervale de timp, reducerea consumului de lichide dupa ora 18.00 (fara insa sa-si restrictioneze consumul de lichide in cursul zilei), golirea vezicii urinare inainte de culcare, au un efect benefic. Toaleta locala riguroasa previne aparitia infectiilor bacteriene, micotice, leziunilor. Purtarea condoamelor, tampoanelor, pampersilor, montarea sondelor urinare temporar sau definitiv devin necesare in incontinentele urinare refractare la masurile terapeutice.
Incontinenta urinara este o problema delicata si grava prin consecintele sale putând duce la izolarea vârstnicului si dependenta sa de casa. Prezentarea in timp util la medic determina tratarea si deseori vindecarea acestei afectiuni.